STAT s.n. v. stat².
Sursă : DEX'98 (38487)  - LauraGellner

STAT¹, state, s.n. 1. Teritoriul si populaţia asupra cărora îsi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat¹; b) care e condus si controlat de stat¹, care aparţine statului¹; c) care angajează statul¹, care se referă la stat¹. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiţeri, care funcţionează pe lângă comandamentele marilor unităţi militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. - Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. 'etat).
Sursă : DEX'98 (39413)  - LauraGellner

STAT², state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănesti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ◊ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civilă, socială etc. [Var.: stat s.n.] - Din lat. status (cu sensurile fr. 'etat). Cf. it. stato.
Sursă : DEX'98 (38380)  - LauraGellner

STAT¹, state, s.n. 1. Organizaţie politică a clasei economiceste dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente si reprimarea împotriva altor clase; teritoriul si populaţia asupra cărora îsi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit si condus de clasa muncitoare, a cărui esenţă o formează dictatura proletariatului si care are ca scop desfiinţarea exploatării si construirea societăţii fără clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus si controlat de stat, care aparţine statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. Statele generale din Franţa - Fr. 'etat (lat. lit. status).
Sursă : DLRM (64331)  - claudia

STAT³, staturi, s.n. 1. Faptul de a sta. ♦ Sedere, rămânere, zăbovire. 2. Înălţime a corpului omenesc, statură; p. ext. înfăţisare. ◊ Un stat de om = măsură pentru înălţimi (egală cu lungimea obisnuită a unui om). ♦ Trup, corp omenesc. - V. sta.
Sursă : DEX'98 (65032)  - claudia

STAT s. v. amplasament, asezare, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, demnitate, făptură, ipostază, împreju-rare, înălţime, loc, postură, poziţie, rang, situaţie, stare, statură, talie, titlu, toiag.
Sursă : Sinonime (211246)  - siveco

STAT s. 1. ţară, (înv. si reg.) stăpânire, (înv.) memlechet, politie, publică. (Un ~ înfloritor.) 2. v. putere. 3. stat federal v. federaţie.
Sursă : Sinonime (211245)  - siveco

STAT s. sedere. (~ul lui acolo a durat 3 zile.)
Sursă : Sinonime (211244)  - siveco

stat (ţară, tabel) s. n., pl. st'ate
Sursă : DOR (283955)  - siveco

stat (sedere) s. n., pl. st'aturi
Sursă : DOR (283956)  - siveco